luni, 2 martie 2015

Limba și literatura română (Discurs)

       ,,Povara bunătății noastre - o pledoarie pentru rezistența neamului în numele perenității,,

       Stimată audiență, eu mă numesc Oxana și sunt elevă în Liceul Teoretic ,,Ștefan cel Mare și Sfînt,,. Aș vrea să vă conving că romanul ,,Povara bunătății noastre,, scris de Ion Druță, reprezintă una din cele mai ideale scrieri despre rezistența neamului român în numele perenității.
       Autorul mereu a reușit să ofere o simbolistică lucrurilor, și nu una oarecare, așa aruncată în vînt, dar o simbolistică cu o valoare enormă. Pămîntul, casa, cîmpia, cărarea ce duce spre sat, podul vechi, cele 12 pietre, fîntîna - cît de sfînt le privea Ion Druță, pentru că în roman ele capătă o altă înfățișare ca: existența, regenerarea, bunătatea, demnitatea, viața ca un dar născut din cer. Viața, care nu sunt bogățiile materiale pe care trebuie să le aperi, ci este darul sfînt pe care trebuie să-l împarți cu cei din jur.
       Iar cel mai important aspect Druță îl oferă poporului român, demonstrîndui paralel blîndeția în timpul războaielor. Chiar din titlul operei ,,Povara bunătății noastre,, format din 2 cuvinte cu sens opus ,,povară,, și ,,bunătate,, deducem că poporul român niciodată nu și-a schimbat bunătatea, credința, patriotismul, tradițiile pe alte calități. Dar cu toții cunoaștem că: ,,Orce faptă bună, nu rămîne nepedepsită,, deacea teritoriile române au fost un teatru de război pentru marile puteri ale lumii. Însă noi, în ciuda celor ce au vrut să ne schimbe, am demonstrat o rezistență uimitoare pentru a păstra tot ce ne este inalienabil și ne aparține.
       Onache Cărăbuș - românul ce a trecut greutăți și război, dar care reușia să se stabilească după fiecare cădere, a demonstrat că viața este o călătorie, a cărei scop e să trăiești, ci nu să mori.
       În concluzie eu vreau să vă zic că ,,dacă viața mai înseamnă și a crea,, păi, uite că Ion Druță a reușit să creeze noi valori a neamului nostru. Faptul că noi cu toții învățăm la o școală, avem o casă, trăim în pace - este datorat strămoșilor noștri. Dar noi, ar trebui să ținem cont că locul unde se vor afla urmașii noștri, depinde nu de timpuri, dar de noi, de evenimentele create și de faptele făcute.
                                                                                  Vă mulțumesc de atenție! :)